Tratarea nămolurilor lichide prin tehnologia dewatering

Tehnologia dewatering constă în principal într-o tehnică de tratare a nămolurilor reziduale care, prin eliminarea progresivă a apei conţinute, permite uscarea acestora şi deci îndepărtarea apei.
Uscarea este o tehnologie ce are un impact scăzut asupra mediului şi costuri scăzute în comparaţie cu alte sisteme de tratare a nămolurilor, nu în ultimul rând existând posibilitatea de tratare in situ şi a nămolurilor lichide cu caracteristici diverse, naturale sau contaminate.
Din colaborarea dintre importante Societăţi care operează de ani buni în sectorul regenerării şi consolidării, şi din colaborările cu importanţi producători de geosintetice, au luat naştere soluţii ce oferă aplicaţii simple, flexibile, economice şi care permit tratarea unei tipologii diverse de nămoluri şi de ape uzate ce provin din deşeuri civile, agricole, industriale. Proiectul se identifică printr-o soluţie „all-in-one” în care datorită drenării, nămolurile prin compactare şi deshidratare îşi micşorează greutatea, volumul şi costurile de eliminare, datorită capacităţii mari de încărcare şi viteză a sistemului. „Ţeava de drenaj” numită GTX Tube, reţine atât macro cât şi micro particulele solide cu cel mai mare procent de solide uscate la cost scăzut.
Procesul se realizează cu „GTX Tube” structuri realizate cu materiale compozite: geogrile şi membrane consolidate de geotextile, cum ar fi sistemul filtrant. Sistemul proiectat reduce la minim posibilitatea ca particulele transportate în apa de drenaj să se scurgă.
„GTX Tube” realizează o deshidratare tehnologică simplă şi eficientă, în sens că, fiind umplut progresiv cu nămolurile de tratat, activitate ce se desfăşoară în mod continuu prin staţia de pompare pentru a compensa pierderea de apă ce este eliminată, redă la finalul procesului un solid folosit ca material uscat.

De aceea poate fi uşor îndepărtat, eliminat sau în alternativă reutilizat, de exemplu pentru a modela terasamente în pante şi aşa mai departe.

Nămolurile de tratat, prin folosirea pompelor şi printr-o linie de ţevi de  polietilenă cu asamblare şi demontare uşoară, sunt transportate în „GTX Tube” speciali, ce permit filtrarea părţii lichide şi deci separarea părţilor lichid - solid într-un timp relativ scurt şi programabil. Pentru a înlesni acest proces, se adaugă un polielectrolit ce uşurează precipitarea şi eliminarea apei.
Acesta din urmă, datorită unei permeabilităţi ridicate a geotextilului, se scurge la filtrare făcând ca solidele să fie oprite.
Tot sistemul este monitorizat în mod automat printr-un control continuu al setărilor, atât la intrarea volumelor de nămol de tratat, cât şi la dozarea corectă a polielectrolitului pentru a răspunde cât mai bine cerinţelor proiectului.
La finalul procesului este posibilă recuperarea celor doi produşi separat şi eventual reutilizarea lor în funcţie de caracteristicile fizico – chimice, în special apa.

Avantajul principal al acestui sistem de tratare este reprezentat de versatilitatea sa, de posibilitatea de a trata la faţa locului cantităţi mici sau mari „de lichide” într-un mod direct, creând o „zonă de proiect” proporţională, care la finalul procesului de tratare permite repunerea în starea iniţială, conform procedurii de operare predeterminată în faza de proiectare.
Deoarece, după cum s-a menţionat, nămolurile de tratat pot fi atât naturale cât şi contaminate, se subînţelege că domeniile de aplicare ale dewatering- ului sunt nenumărate.
De exemplu se pot trata:
-    sedimente contaminate din porturi, râuri, lacuri;
-    reziduuri de hârtie;
-    deşeuri din procesele minerale, cariere, etc.;
-    derivate ale proceselor industriale;
-    deşeuri de la ferme de bovine, porcine, care să ofere un răspuns la eliminarea acestora, o chestiune eficientă în înlocuirea îngrăşămintelor chimice şi a apelor tratate pentru irigaţii;
-    tratarea deşeurile de la instalaţiile pentru apă din culturi
-    staţii de epurare pentru tratarea apelor uzate.
În mod sintetic, procesul de tratare are loc prin umplere, printr-un sistem de pompe şi conducte, cu o structură cu formă tubulară de geotextil, evident, capabil să reziste la forţa materialului noroios.
Profitând de permeabilitatea ridicată a geotextilului, se obţine o filtrare a lichidului conţinut în nămolurile de tratat.
În acest mod se obţine separarea celor doi produşi care, aşa cum s-a menţionat, pot fi refolosiţi.
Adăugarea unui polielectrolit în nămolul de tratat face ca procesul de filtrare şi îndepărtare a apei să fie mai eficient.

Cele descrise reprezintă în linii mari principiul de funcţionare al sistemului, aplicarea sa practică se realizează în faze succesive ce sunt descrise pe scurt în continuare.
În primul rând, există o etapă de proiectare pentru determinarea caracteristicilor instalaţiilor în raport cu obiectivele ce urmează a fi realizate prin tratare, şi de asemenea, în raport cu caracteristicilor materialului de tratat.
După cum s-a menţionat, utilizările sunt numeroase şi acest lucru duce la o cazuistică foarte mare de materiale.
În această primă fază sunt incluse şi identificarea zonelor disponibile pentru tratare şi a volumului de nămol ce urmează a fi tratat.
A doua fază o reprezintă instalarea şantierului şi pentru acesta staţia de pompare – instalaţie pentru dozarea polielectrolitului – linii de conducte pentru transportul nămolului-pat de izolare al conductelor de geotextil:
- trimiterea nămolurilor de tratat prin pompe şi conducte de polietilenă
- adăugarea aditivului pentru îmbunătăţirea procesului de filtrare şi eliminare a apei
- realizarea unui blocaj care poate fi şi de geo-sintetice, pentru colectarea lichidelor eliminate în timpul deshidratării şi pentru a nu le arunca în mediul înconjurător, luându-se în vedere şi o eventuală reutilizare
- deshidratarea şi deci formarea de lichide, care aşa cum s-a menţionat, sunt colectate într-un bazin de blocare şi pot fi plasate înapoi în mediu sau reutilizate, în funcţie de caracteristicile lor
- uscarea nămolurilor, cu formare de reziduu solid, ce poate fi eliminat şi prin sisteme mecanice şi deci reintrodus în mediu, în funcţie de caracteristicile sale.

Bazinul de blocare a conductelor în geotextil serveşte şi la prevenirea alunecării acestora din urmă, în timpul fazei de pompare. Acest bazin poate fi realizat, de asemenea, din material geotextil.
Uscarea nămolurilor se face în interiorul conductelor de geotextil, care sunt umplute în mod progresiv, deoarece procesul de eliminare a apei este continuu prin pereţii conductelor.
Principiul de bază pentru funcţionarea dewatering –ului, se bazează tocmai pe  capacitatea de filtrare a geotextilului, acesta din urmă permite filtrarea lichidului conţinut în nămol.
După uscarea completă se obţine separarea celor doi produşi lichid –solid, acesta din urmă poate fi extras prin mijloace mecanice prin tăierea conductei de geotextil.
La finalul intervenţiei se recuperează dispozitivele de pompare, conductele, se scot bazinele realizate din geosintetice şi zona şantierului revine la condiţiile iniţiale.
În prezent, se utilizează şi alte tehnologii pentru deshidratarea nămolului:
a) bazine de evaporare ce implică incidenţa ridicată a manoperei – suprafeţe importante pentru realizarea instalaţiei – interferenţa cu condiţiile climatice;
b) paturi de uscare care în plus faţă de dezavantajele pe care îl are sistemul anterior, are un consum ridicat de produse chimice;
c) filtre rotative în vid, pentru care există un cost ridicat al instalaţiei, pentru întreţinere, pentru consumul de energie electrică, pentru consumul de produse chimice;
d) filtru care implică un cost ridicat al instalaţiei, pentru întreţinere, pentru consumul de energie, pentru utilizarea produselor chimice;
e) centrifuga, care implică un cost ridicat pentru întreţinere şi pentru consumul de energie, cât şi faptul că particulele solide pot influenţa eficacitatea sistemului de tratare.
Sistemul de tratare a nămolurilor prin tehnologia „geo mac tubo” prevede:
-    un cost redus al instalaţiei
-    un cost redus pentru consumul de energie electrică
-    nu este influenţat de condiţiile climatice