Apa, elementul ce ocupă în ecosistemul terestru un rol de importanţă principală, a constituit mereu obiect de studiu. Contactul continuu cu acest element ar trebui să ne ajute să înţelegem, să descoperim şi să aprofundăm raportul pe care îl avem cu aceasta. Apa este un element dinamic ce circulă în formă meteorică, la suprafaţă sau la adâncime, este în contact permanent cu toate elementele mediului pe care le întâlneşte, fie sub formă de gaz sau de minerale, la final fiind îmbogăţită. Substanţele dizolvate în aceasta pot fi de natură organică, sau formate din compuşi de amoniac, fosfaţi, carbonaţi, sulfaţi şi cloruri.

De-a lungul anilor, chiar dacă recunoaştem că aceste substanţe dizolvate au unele beneficii pentru formele de viaţă, s-a ajuns la o clasificare a apelor, în funcţie de puritatea lor, de asemenea, s-au accentuat problemele pe care le determină prezenţa excesivă a acestor substanţe. În funcţie  de metalele alcaline de calciu şi magneziu, prezente în aceasta, sunt definite şi clasificate în funcţie de o scară de duritate, având ca unitate de măsură gradul francez (1 ° = 10 g / m³). Când această duritate poate fi combătută prin simpla fierbere, ea este numită temporară, în caz contrar este numită permanentă. Simpla noţiune de duritate nu este suficientă pentru a lua o decizie cu privire la apă, deoarece, de multe ori, la aceeaşi duritate, aceasta poate conţine sulfaţi mai colmataţi sau cloruri mai corozive, de asemenea aceasta nu ia în calcul siliciul, care în schimb este una dintre cauzele cele mai periculoase de colmatare. Duritatea apei implică o creştere a cheltuielilor ce nu sunt neglijabile, în special:
-    creşterea consumului de detergenţi;
-    risipă de energie pentru încălzire;
-    costuri de întreţinere a instalaţiilor şi maşinilor;
-    modifică mirosul şi gustul alimentelor;
-    colmatarea fibrelor  de ţesături făcându-le dure şi uzându-le prematur;
-    lasă un strat opac de calcar pe suprafeţele de oţel inoxidabil, vase cromate, vase, farfurii şi pahare;
-   folosirea de anticalcar: de la acid, la balsamuri de rufe, la balsamuri, la săruri pentru maşini de spălat vase şi maşini de spălat rufe.
Prin urmare, omul a recurs la procese de purificare fizice, chimice şi biologice care se găsesc sub denumirea de  tratare a apelor.
Decretul ministerial 443 din 21 decembrie 1990 reglementează dispoziţiile tehnice privind echipamentele pentru tratarea apelor: dedurizatori cu schimb ionic – filtre mecanice – dozatori cu reactiv chimic – filtre bazate pe osmoză inversă – filtre de cărbune activ – dispozitive bazate pe principii fizice.

Toate aceste dispozitive sunt, în orice caz, utilizate pe ape deja distribuite cu caracteristici de a fi potabile şi au rolul de a reduce sau elimina formarea depunerilor calcaroase.

DISPOZITIV DENUMIT „DIOGENE”

Realizarea magneţilor naturali permanenţi cu pământuri rare, care datorită efectului de histereză au un moment propriu şi o intensitate magnetică considerabilă, ne-a permis construirea unui dispozitiv cu dimensiuni mari, care datorită geometriei constructive speciale, calităţii materialelor, intensităţii câmpului magnetic (16500 Gauss) capabil să „inducă” un flux constant, chiar şi la temperaturi ridicate sau la acţiuni temporare de demagnetizare, permite, odată instalat pe conductele principale de alimentare cu apă, după contor sau autoclavă, împiedicarea şi / sau reducerea formării depunerilor şi activării principiilor de decalcifiere numai sub acţiunea factorilor fizici.

„DIOGENE” folosire în gospodărie

-    reduce întreţinerea instalaţiilor, încălzitoarelor de apă, maşinilor de spălat, maşinilor de spălat vase, etc. îmbunătăţind randamentul şi protejând rezistenţele electrice;

-  evită acţiunea de intervenţie asupra dispozitivelor şi a conductelor, cu tratare chimică pentru restaurarea funcţiilor lor;


-  permite o economisire considerabilă de energie (risipirea este datorată rolului izolant pe care depunerea îl are între sursa de căldură şi apa de încălzit), deoarece apa ajunge la temperaturi prestabilite într-un timp mai scurt, apa fierbând mai repede;

-    face apa mult mai plăcută la atingere;

-    respectă caracteristicile naturale şi de potabilitate;

-    face apa mai „uşoară” pe valul palatin, cu o îmbunătăţire semnificativă a calităţilor organoleptice şi o valorificare a aplicaţiilor sale în domeniul medical.


„DIOGENE” folosire industrială
-    dă naştere unei formaţiuni de cristale de dimensiuni foarte reduse, sub formă de praf, care este uşor transportat de către acţiunea fluidodinamică a apei;

-    elimină depunerile calcaroase, permiţând o trecere constantă a apei, evitând obturarea duzelor de pulverizare, a filtrelor pompelor, etc.

-    evită folosirea de agenţi chimici agresivi şi poluanţi pentru îndepărtarea depunerilor;

-   elimină corodarea suprafeţelor metalice, deoarece apa nu este supusă modificării echilibrului chimic;

-   permite o economisire a costurilor şi energiei în tratarea apei, în comparaţie cu tehnicile de purificare şi dedurizare;

-    nu duce la dezoxigenarea apei, menţinând PH-ul neschimbat,

APLICAŢII PRINCIPALE:

Instalaţii hidrice; instalaţii de irigare; industria hârtiei, instalaţii de încălzire; maşini de spălat industriale; maşini de spălat rufe; generatoare de aburi; schimbătoare de căldură; pompe de căldură; turnuri de răcire; grupuri de răcire, piscine; industria conservelor; pastelor; brânzeturilor; pasteurizatoare; rafinării; hoteluri.

EFECTELE CÂMPURILOR MAGNETICE ASUPRA FORMĂRII CRISTALELOR
Din  teoriile enunţate de Weber, Landè, Hund, Coulomb Larmor, Ewing Planck, Gauss, Meissner, Nicol, Lorntz, etc, privind susceptibilitatea dielectrică, inducţia sau excitaţia magnetică, în momentele de mişcare intrinsecă sau „spin” a moleculelor.

Din studiul influenţei forţelor de natură electrostatică asupra formării compuşilor cristalini cu legături heteropolare, s-a constatat că aceasta are loc fără planuri de orientare preferenţiale. Acestea sunt menţinute într-o stare stabilă de ionii pozitivi care alternează cu ionii negativi, între care există atracţie reciprocă cu forţe de tip Columb.

Trecerea sărurilor minerale dizolvate şi transportate de un fluid sub presiune printr-un câmp magnetic de intensitate puternică (16.500 Gauss) dă naştere unei accelerări şi unei deplasări de ioni ca rezultat al excitaţiei câmpului în sine, deoarece acţionează asupra proceselor de nucleaţie a cristalului, determinând o modificare doar a structurii acestuia, menţinând în acest mod neschimbat echilibrul chimic al apei, prevenind astfel agregarea structurilor în funcţie de ceea ce se întâmpla în absenţa tratamentului.

Analiza compuşilor, după acest tratament, prezintă de fapt particule schimbate cu o structură fizică – chimică care nu permite, ca şi în cazul sărurilor de calciu (CA++) şi magneziu (MG++), depozitarea, la repaus, pe pereţii recipientului şi daune la instalaţiile civile şi industriale, cu excepţia intervenţiei solvenţilor chimici.