Pegaso
Se aplică la maşinile cu benzină între pompa în C şi carburator, la cele cu motorină după filtrul de ulei, deoarece la motoarele cu sistem de alimentare cu recirculare, partea de carburant tratat, nedestinat combustiei, va reveni în rezervor declanşând prin inducţie magnetică fenomenul de pre- tratare şi dizolvare progresivă a aglomerărilor sau a nămolului format în conductele de aprovizionare şi în rezervor. De aceea, în funcţie de gradul de uzură a motorului, eliminarea acestor particule poate produce o colmatare anormală a filtrelor ce vor trebui curăţate sau înlocuite.

Experimentele efectuate pe bancurile de testare a motoarelor şi pe stradă, au evidenţiat că o ardere mai bună duce la:
-    creşterea puterii;
-    elasticitatea motorului,
-    o mai mare durată de viaţă a uleiurilor,
-    uşurinţă în pornirea motoarelor Diesel chiar şi la temperaturi foarte scăzute,
-    reducerea emisiilor gazelor de evacuare, cu o reducere îndeosebi a monoxidului de carbon.

Introducerea convertorului catalitic nu a rezolvat în totalitate problemele cu privire la poluarea produsului prin gaze de evacuare, deoarece funcţionarea sa depinde de mai mulţi factori:
-    benzină cu plumb;
-    uleiuri cu puţini aditivi;
-    eficienţa instalaţiei de aprindere;
-    carburaţie perfectă pentru a evita ca combustia să nu continue sau mai rău să crească în interiorul catalizatorului;
-    preîncălzirea la rece a motorului pentru a permite „grupului ceramic” pus în interiorul convertorului catalitic să atingă temperatura necesară pentru funcţionare.

Este de ajuns unul dintre aceşti factori negativi pentru a afecta valabilitatea sistemului.
Aplicarea lui „PEGASO” nu doar că nu exclude acest sistem precedent, dar poate chiar optimiza funcţionarea şi prelungi viaţa, cu o reducere considerabilă a costurilor.

Generalităţi
Moleculele de hidrocarburi fac parte din familia moleculelor aromatice cu structuri foarte complexe şi variabile între ele, care ne permit, în acest moment să analizăm doar aspectele legate de reacţiile experimentale şi nu de a enunţa teorii definite pe comportamentul în faza de ardere.

Experimentele efectuate ne-au permis să observăm că polarizarea magnetică a moleculelor hidrocarburilor, provoacă o inflamabilitate mai bună, acţionând în principal asupra deşeurilor, împiedicând formarea unor noi depozite nearse şi depuneri. Conductele de alimentare, rezervoarele, pompele, filtrele şi tot ceea ce are contact cu carburantul tratat, se curăţă prin acţiunea dezintegrantă, progresivă şi continuă a conglomeratelor de parafină, nămol şi agregaţi de hidrocarburi. Câmpul magnetic ce înconjoară legătura hidrogen-oxigen, creşte viteza de reacţie ce influenţează protonul, atomul de hidrogen, câmpurile de energie care reflectându-se pe „SPIN”-ul nucleelor, schimbă câmpul de energie ce reprezintă bariera de scindare a moleculelor, pentru o mai bună inflamabilitate.

Variaţia tensiunii superficiale a combustibilului
Probele efectuate au confirmat faptul că viteza de reacţie, la temperatură constantă, la cea mai mare parte din particulele colectate după tratamentul „PEGASO” a îmbunătăţit reacţia.
Capacitatea reactivilor în cazul arderii dintre un element gazos (AER) şi un element lichid în faza de nebulizare (combustibil) este influenţată în totalitate de suprafaţa acestuia din urmă, de aceea la o temperatură dată şi la o viteză de reacţie cu un timp de contact predeterminat (timp de staţionare în camera de ardere), o reacţie va fi cu atât mai completă cu cât va fi mai mare posibilitatea reactivilor de a veni în contact între ei.
O nebulizare la temperatură înaltă se va prezenta din punct de vedere morfologic sub formă de picătură, cu cât mai mare va fi numărul de picături pe unitate de greutate, cu atât mai mare va fi suprafaţa disponibilă pentru reacţie.
O picătură cu greutatea de 1 gram de combustibil va avea o suprafaţă externă mult mai mică decât o mie de picături ale aceluiaşi combustibil şi greutatea de un miligram fiecare.
Noile motoare se pot baza pe tehnologii noi şi mai sofisticate, pompele sunt mai puternice şi injectoarele sunt capabile să pulverizeze fin motorina, pentru a permite aprinderea foarte rapidă şi arderea. Cu toate acestea, aceşti factori de multe ori nu sunt suficienţi pentru a favoriza formarea de vârtejuri indispensabile pentru a obţine un amestec omogen între combustibil şi aer comprimat. Dacă apoi se constată că calităţile motorinei nu sunt întotdeauna satisfăcătoare, în special în ce priveşte cifra cetanică (indicele de aprindere a combustibilului) se explică modul în care efectul trecerii la „PEGASO” nu doar că permite remedierea în parte a  acestui neajuns, făcând mai omogenă consistenţa combustibilului, dar permite şi reducerea tensiunii superficiale a acestuia, favorizând filtrarea prin creşterea turbulenţelor particulelor pentru a readuce timpul de vaporizare şi pentru a permite amestecarea oxigenului printr-un proces rapid de aprindere, în momentul scânteii.
Toate acestea se traduc printr-o putere mai mare şi o reducere a cantităţii de monoxid de carbon (CO) şi de hidrocarburi nearse (HC).